Reeducarea flexiei soldului

.

Reeducarea flexiei se poate face :





A. Prin adoptarea anumitor posturi :


Exerciţiul 1 — Corpul, pe o planşetă înclinată ; piciorul homolateral se sprijină pe un scăunel (sau amîndouă picioarele, dacă este cazul) : înălţimea scăunelului este în funcţie de capacitatea de flexie a articulaţiei coxofemurale (CF), înclinarea planşetei (pe care corpul alunecă) fiind un mijloc de gradare.

Exerciţiul 2 — Sprijin pe membrul inferior (MI) sănătos, cu piciorul homolateral ridicat pe un scaun : înălţimea scaunului şi aplecarea trunchiului în faţă măresc gradul de flexie a articulaţiei.

Exerciţiul 3 — Dintre posturii, instrumentate realizate prin suspendare şi montaje de scripeţi, o prezentăm pe cea din figura de mai jos

Pot fi imaginate încă multe alte variante posturale prin care se poate promova flexia CF. Posturile se menţin de la 10 minute la 1 oră, pacientul trebuind să fie cit mai relaxat.


B. Prin mobilizări pasive.
Aceste mobilizări se realizează prin flexia femurului pe bazin sau a bazinului pe femur. întotdeauna genunchiul
trebuie să fie flectat pentru a destinde ischiogambierii.


Exerciţiul 4 — Pacientul în decubit dorsal, cu MI sănătos extins-: asistentul aplică priza pe
treimea inferioară a coapsei, executînd flexia CF (genunchiul este flectat).
Variantă: priză pe gambă cu o mină, dar cu ajutorul antebraţului, care apasă pe genunchi, se accentuează flexia ; cealaltă mînă fixează MI contralateral.


Exerciţiul 5 — Pacientul în decubit contralateral : asistentul, mobilizînd coapsa spre flexie, are grijă să menţină coloana lombară dreaptă (în fig. prezentăm două variante — a şi b — ale acestei tehnici).

Exerciţiul 6 — Pacientul în şezînd la marginea mesei : asistentul, cu corpul său, fixează coapsa
suferindă printr-o presiune asupra genunchiului în axul coapsei ; pacientul apleacă trunchiul înainte ; asistentul prinde cu ambele miini regiunea lombară, mărind bascularea anterioară a bazinului.


C. Prin mobilizări autopasive :


Exerciţiul 7 — Pacientul în decubit dorsal (eventual cu trunchiul sprijinit pe un suport sau pe nişte perne ,.în scară") : se prinde cu miinile coapsa şi se tracţionează ; dacă unghiul de flexie e prea mic pentru a putea ajunge la coapsă, se poate tracţiona prin intermediul unei chingi trecute peste picior sau peste genunchiul flectat etc.


Exerciţiul 8 — Automobilizarea in flexie din decubit lateral (homolateral), cu MI contralateral în rectitudine — se utilizează priza manuală sau ochingă trecută pe sub genunchi


Exerciţiul 9 — Din postura „patrupedă" se forţează flexia CF prin greutatea trunchiului — oblicitatea coapsei determină variaţiile unghiului de flexie.


Exerciţiul 10 — Poziţia este aceeaşi ca la exerciţiul 2, dar trunchiul se 'Uctează şi deflectează post? coapsă.


Exerciţiul 11— Automobilizarea se poate realiza prin scripeţi şi suspendare în diverse montaje.

D. Prin mişcări active :


Exerciţiul 12 — Pacientul in decubit lateral pe o placă lucioasă (pentru soldul homolateral) sau cu placa intre membrele inferioare (pentru şoldul contralateral) : se execută flexia CF cu genunchiul flectat sau (si) cu
genunchiul extins — Bazinul fixat cu o chingă.


Exerciţiul 13 — Pacientul in decubit dorsal : flcctează coapsa cu genunchiul flectat sau (şi) extins ; eventual piciorul alunecă pe o placă lucioasă (cu sau fără patină cu rotile) — bazinul fixat cu chingă la planul patului.


Exerciţiul 14 — Din ortostatism, cu spatele la perete, pacientul flectează CF cu genunchiul flectat, trăgind coapsa la piept ; toi din ortostatism, va executa genuflexiuni, cu trunchiul uşor aplecat înainte.


Exerciţiul 15 — Suita de exerciţii pentru flexia trunchiului realizează si flexia CF.
Exerciţiul 16 — Din şezind pe podea, se flectează coapsa ; aplecarea trunchiului spre coapsă măreşte amplitudinea flexiei CF.


Exerciţiul 17 — Din postura „patrupedă" (vezi exerciţiul 9).





Sursa: TUDOR SBENGHE - KINETOLOGIE profilactica, terapeutică şi de recuperare