Povestea ta

--

Este o zi frumoasa de primavara. Ai iesit la plimbare sa te bucuri de soare si de caldura mult asteptata. Te asezi pe o banca sa privesti putin cerul , copacii care stau sa infloreasca si oamenii care se plimba fericiti ca au scapat de o iarna cumplita. Zambesti si te minunezi in gand de cat de simpla si frumoasa este viata.

Apoi il/o vezi si pentru o secunda parca totul isi pierde stralucirea. O persoana destul de tanara, o persoana obisnuita ce tocmai trece pe alee iti atrage atentia. Miscarile dizgratioase si fortate ale trupului iti dau o senzatie neplacuta si te sperie. Este o persoana cu dezabilitate. Doar atat poti spune.

Ce simti?



Te bufneste rasul. Incerci sa te abti. Iti dai seama ca nu e corect sa razi. Dar esti atat de tanar/a! Nu te-ai lovit in viata asta de nici o problema. Uite cum merge! Ca un robotel. Esti atat de binedispus/a astazi incat o astfel de imagine iti stimuleaza umorul tragicomic. Iti pare rau ca lipseste de langa tine amicul cel mai bun. Ar fi imitat miscarile astea perfect si ati fi avut subiect amuzant o intreaga saptamana.


Nimic! Nu o cunosti, nu te intereseaza. Nu face decat sa umbreasca privelistea incantatoare. Speri sa treaca mai repede. Te faci ca nu o observi. Dispare repede din peisaj si iti continui contemplarea linistit/a.


Mila... O privesti foarte discret. O persoana tanara cu asemenea probleme? Saraca... cate nenorociri in lumea asta. Viata nu e chiar atat de simpla si frumoasa. Doamne fereste sa patesti asa ceva! Sigur a avut un accident. Azi vei simti nevoia sa faci un lucru pe care ti-l doreai demult si il tot amanai. Te bucuri ca esti sanatos/oasa si nu te mai enerveaza micile tale complexe.


Curiozitate. Oare ce s-a intamplat? Ai vrea sa afli. I-ai spune o vorba de incurajare. Un copil de 7 ani ce se juca pe alee iti transforma gandurile in vorbe. Cu acea privire care inca tradeaza inocenta si curiozitatea, copilul fixeaza trecatorul si il intreaba simplu "De ce...?".


Admiratie!? Nu poti privi cu detasare o astfel de persoana. Nu o poti accepta prea mult timp in lumea ta, in peisajul tau. Te deprima. Te sperie. Te face sa te simti slab. Tu nu poti. Ea poate. Fugi. Fugi de problemele tale. Nici tu nu esti perfect dar te consideri deasupra ei. Crezi ca poti mai multe decat ea. Nu iti poti imagina ca in cateva minute poti ajunge oricand in locul ei. Sau chiar mai grav - intr-un scaun rulant. Numai gandul la asta te omoara. Si fugi crezand ca astfel vei scapa de neputinta ta de a intelege si accepta viata cu tot ceea ce poate ea sa ofere.