Eu

.

Aici isi vor gasi raspunsul  multe din intrebarile care imi sunt puse in mod repetat de catre toata lumea. Pentru ca cei obisnuiti sa inteleaga de ce un om cu probleme ale aparatului locomotor merge diferit.


Cum eram anul trecut dupa interventia chirurgicala la coloana, dupa ce durerile au incetat si singurul lucru care mi-a mai ramas de facut a fost recuperarea fizica?
Unii medici mi-au propus sa utilizez carja sau baston dar in mintea mea consideram ca ma pot descurca foarte bine si fara. Am si probat unele dar mi s-a parut ca mai rau ma incurca si mai trebuia sa am grija si de ele si sa le tin tot timpul cu mine. Asa ca am preferat ca in loc sa folosesc o carja sa fiu ajutata de o persoana pe care sa o tin de brat atunci cand marg...sau 2 persoane in anumite situatii gen urcat scari sau mers pe teren accidentat si mai greoi de parcurs. Am ignorat orice gand si m-am considerat o persoana normala si care se descurca. Daca eram la bratul cuiva ... puteam merge oriunde si ma simteam ok.

Mi-am luat multe cazaturi chiar si tinuta de mana dar le-am ingorat. Puteam pe distante scurte sa merg si fara sa fiu ajutata dar foarte greu si de multe ori ma impiedicam sau cadeam. Era ciudat. In mintea mea ma simteam capabila de multe lucruri dar picioarele nu ma ascultau. De multe ori uitam ca nu mai pot face anumite lucruri ca inainte.


Nu puteam felxa laba piciorului deloc la unul dintre ele si foarte putin la celalalt.

Mergeam cu genunchii usor indoiti. Daca stateam in picioare tot cu ei usor indoiti stateam pentru ca simteam ca altfel nu am nici un fel de echilibru.


Nu puteam sa stau in picioare fara sa ma sprijin cu mana de ceva decat maxim 5 minute si asta cu putin efort, cu genunchii indoiti si foarte stresata ca nu am echilibru.


Scarile le puteam cobora destul de usor daca ma sprijineam de balustrada. La urcat era mai dificil. Am descoperit ca piciorul drept este mai slab si nu are la fel de multa forta musculara ca cel stang. Asa ca mi-am facut o regula ca sa ma pot descurca mai usor. Daca balustrada este pe partea stanga pot urca fara probleme tinandu-ma de ea. Daca balustrada este pe partea dreapta atunci cand urc scarile am nevoie sa fiu ajutata iar daca nu e nimeni care sa ma ajute sa ma sprijin in amblele maini urc treptele una cate una folosind doar piciorul stang. Evit sa fac asta prea des pentru ca in modul asta forta picioarelor mele nu are sa ajunga la egalitate. Nu pot urca trepte daca nu exista ceva de care sa ma spijin cu mainile.


Nu ma pot ridica pe varfuri nici macar sprijinita in ambele maini.

Nu pot merge doar pe calcaie.


Nu pot alerga.

Nu pot merge in ritm alert pentru ca este un efort inutil care imi face rau pentru ca imi deformeaza foarte urat mersul. Asa ca prefer sa merg mai incet si mai corect ca sa imi educ mersul si sa nu obosesc prea repede.


Nu puteam face sau trebuia sa depun mult efort ca sa realizez anumite exercitii fizice care pentru alte persoane nu implica nici un pic de efort.

Am probleme de sensibilitate la talpi si degetele de la picioare. Nu pot deosebi  apa ferbinte de cea rece.  Nu simt durere daca ma tai sau ma intep. In schimb simt vibratii...asta este un semn bun ca nervii nu sunt afectati prea grav.


Cand merg singura si fara sustinere ... merg ciudat pentru ca nu  am forta egala in ambele picioare, nu pot realiza acea flexie normala a talpii piciorului, ma simt nesigura, nu am echilibru si asta ma oboseste si psihic pt ca trebuie sa stau concentrata la mers, la echilibrul pe care trebuie sa mi-l mentin, la obstacolele care pot aparea in drumul meu.

Cum sunt acum dupa 1 an de recuperare?

Acum pot merge singura fara sprijin. Nu mai cad si nu ma mai impiedic asa des ca inainte.

Pot felxa laba piciorului ...desi inca nu am ajuns la nivelul la care o poate face un om sanatos.

Genunchii s-au mai stabilizat dar trebuie sa ii corectez tot timpul. Nu a devenit inca ceva inconstient ca la oamenii sanatosi.

Pot sa stau o vreme in picioare fara sa ma sprijin de nimic.

La scari nu s-a schimbat nimic.

Inca nu ma pot ridica pe varfuri si merge pe calcaie.

Unele exercitii am reusit sa le fac corect dupa cateva luni de incercari si repetari. Altele imi sunt aproape imposibile.

Nu pot alerga.

Inca sunt stresata cand merg pentru ca trebuie sa ma concentrez la mentinerea echilibrului.


Aceste mici rezultate si imbunatatiri mi-au dat speranta ca exista o sansa destul de mare pentru mine si pentru oricare alt om cu probleme ale aparatului locomotor. Se stie ca organismul uman este foarte complex si capabil sa se refaca, sa se regenereze, sa isi reinoiasca tesuturile si sa se adapteze, sa supravietuiasca, ranile se vindeca, muschii pot capata forta prin antrenament, echilibrul se poate exersa ... totul depinde doar de vointa si antrenamentul unui om.