Corectarea poziţiei şi mobilităţii bazinului

.
Exerciţiul 1 — în poziţie „patrupedă"(in  4 labe cu genunchii pe sol) : se avansează un genunchi către mîna opusă, care rămîne în sprijin pe sol, apoi celălalt genunchi — se execută în timpul inspiraţiei.
Acţiune : mobilizează bazinul şi relaxează musculatura abdominală (marele şi micul oblic).


Exerciţiul 2 — In poziţie „patrupedă" : inspiraţie profundă, cu deplasarea înapoi a corpului, pînă la atingerea calcaielor cu şezutul ; coloana se arcuieste ; revenirea se face pe timpul expirator.
Acţiune : mobilizează bazinul şi relaxează musculatura abdominală (marele şi micul oblic).


Exerciţiul 3 — In picioare, cu miinile sprijinite pe un scaun sau pe o banchetă, greutatea corpului fiind repartizată în special pe mîini : se flectează uşor genunchii, transferînd greutatea corpului pe membrele inferioare şi cifozindu-se coloana ; se trece apoi repede în poziţia iniţială - se execută în tâmpul expiraţiei.


Exerciţiul 4 — în ortostatism, cu un picior aşezat pe un scăunel de înălţimea gambei : se execută o uşoară flexie pe genunchiul membrului inferior de pe sol.
Acţiune: reducerea lordozei lombare şi relaxarea musculaturii lombare.


Exerciţiul 5 — în ortostatism ( in picioare), cu spatele la cca 30 cm de un perete : se cifozează coloana lombară pînă cind aceasta ia contact eu peretele (corpul se sprijină astfel de perete) ;se flectează genunchii şi se caută să se treacă centrul de greutate al corpului pe membrele inferioare, eventual cu ajutorul bratelor care se sprijină pe acel zid.
Acţiune : decontracturarea musculaturii zonei lombare, cu schimbarea poziţiei bazinului.


Exerciţiul 6 — In ortostatism : subiectul îşi priveşte gleznele (faţa anterioară a articulaţiei tibiotarsiene), aceasta fiind posibil numai cu tracţionarea spre posterior a bazinului ; se plasează apoi mîinile în lojile
renale, deasupra crestelor iliace, urmărind ca bazinul să nu se mai mişte ; apoi, capul şi spatele se redresează, căutîndu-se menţinerea poziţiei bazinului câştigată in prima fază a acestui exerciţiu.
Acţiune : învăţarea poziteiei corecte ortostatice a corpului, corectarea contracturilor în flexie ale şoldurilor şi corectarea lordozei.


Exerciţiul 7 — în ortostatism, cu vîrfurile picioarelor îndepărtate 20— 30 cm, luîndu-se punct fix solid pe picioare : se încearcă executarea unei rotaţii externe a membrelor inferioare, contractând fesierii ; în acest fel
se şterge relieful acestora, redându-se înclinarea bazinului.
Atenţie : poziţia trunchiului trebuie să rămână nemodificată, iar musculatura abdominală, relaxată !


Dintre aceste exerciţii vor fi selecţionate acelea care corespund nevoilor unui anumit pacient. Programul de exerciţii va fi progresiv ca intensitate — nu trebuie să obosească bolnavul. O mare partedin exerciţii nu este necesar să fie ritmate de respiraţie. Există câteva excepţii, care au fost indicate la exerciţiul respectiv. în afară de o serie de acţiuni specifice locale, majoritatea exerciţiilor corectoare au ca scop facilitarea destinderii peretelui abdominal, pentru a permite executarea unei corecte respiraţii abdominale.


Exerciţiile corectoare urmarsc refacerea posturii fiziologice de respiraţie prin recâştigarea unui bun aliniament,
asuplizarea articulaţiilor centurilor şi trunchiului, obţinerea destinderii peretelui abdominal, pentru a permite executarea unei libere şi eficiente respiraţii abdominale.


Destul de mult timp a fost neglijată sau dificil înţeleasă „pompa musculară respiratorie", respectiv „forţele mobilizatoare ale structurii respiratorii". In fond, respiraţia este asigurată de această pompă musculară
care, ca şi restul musculaturii corpului, poate „obosi", dar care poate fi tonifiată şi ea prin exerciţii specifice.